La pas pe acoperisul Romaniei: Babele si Crucea de pe Caraiman (VIDEO, FOTO)

Cum luna concediilor se apropia de final, la sfarsitul lui august 2015 am decis sa urc pe Bucegi, mai exact pe Caraiman pana la cruce, iar apoi la Babele. Inarmati cu sandvisuri si apa, am plecat cu masina din Brasov spre Sinaia inca de la prima ora a diminetii, tocmai pentru a nu prinde aglomeratia de sezon.
Cum mergi de la Sinaia spre Comarnic, la un moment dat apare un indicator pe partea dreapta care indica spre Targoviste. Am luat-o in acea directie si tot am urcat pana aproape de Cabana Piatra Arsa, unde am lasat si masina parcata. In total, din Brasov am facut in jur de o ora si treizeci de minute.
Bineinteles ca pe traseu am dat peste doua cirezi cu vite lasate sa mearga chiar pe asfaltul proaspat turnat, lucru specific romanesc. Mai mult, una din vite era cat pe ce sa imi sparga una din oglinzile retrovizoare.
Ajunsi la Piatra Arsa am coborat si am luat-o pe jos. Am decis ca sa mergem mai intai la Caraiman, si apoi la Babele, astfel am scurtat drumul. Am taiat muntii in doua si am inceput sa urcam spre Crucea de pe Caraiman, pe acest acoperis al Romaniei. Nu au lipsit nici peripetiile. La un moment dat ne-am trezit cu un caine ciobanesc care a inceput sa ne latre timp de cateva minute, pana cand am disparut din zona. Noroc ca era destul de bland, si nu a venit pana la noi.
Dupa aproximativ o ora jumatate am ajuns in varf. Fiind senin, am avut parte de o priveliste de-a dreptul fermecatoare. Dupa un set de poze si pauza binemeritata, am inceput sa coboram spre Babele. Pe cararile care duceau acolo am intalnit sute de oameni, grupuri intregi de turisti dornici sa vada o panorama deosebita.
Printre cei care au urcat pe Caraiman s-au numarat si doi batranei, la aproximativ 80 de ani. Desi chipul le arata varsta reala, energia cu care escaladau muntii spunea altceva. Cand au inceput sa vorbesca o limba nordica am realizat ca sunt oameni care au trait sanatos, si care au facut sport la viata lor, intr-o tara lipsita de griji.
Am ajuns si la Babele dupa aproximativ jumatate de ora de coborat. Desi am crezut ca o sa ma bucur mai mult de privelistea de acolo, tinerii care au inceput sa se catere pe Sfinx mi-au lasat un gust amar, si mi-au amintit ca traim in Romania. Mai mult, trecand pe langa Babele, un grup de sportive au stricat atmosfera frumoasa si placuta dupa ce au inceput sa asculte la maxim muzica de pe telefoanele mobile. Desi le-am atras atentia, fetele, care aveau undeva in jur de 16 ani si-au continuat nestingherite sedinta foto.
Am mai zabovit putin, apoi am luat-o din nou la pas, de aceasta data spre masina. Am coborat pret de jumatate de ora. La destinatie mi-am dat seama ca zona este foarte vizitata, avand in vedere numarul mare de masini lasate parcate in acel loc unde se termina si asfaltul. De remarcat ca vanzatorii de zmeura, mure, porumb si alte dulciuri au ajuns si acolo.
Una peste alta, cu exceptia micilor intamplari mai putin placate, o vizita pe Bucegi inseamna o incarcare maxima a bateriilor, plus o amintire placuta cu o zona minunata a Romaniei.
Pentru cei care nu au ajuns inca pe Bucegi, am postat cateva filmulete si fotografii. Va las pe voi sa trageti concluziile privind aceasta destinatie magnifica.